Cum să devii faimos – Istanbul, bazaar

Sursă: Cum să devii faimos – Istanbul, bazaar

Anunțuri

Cum să devii faimos – Istanbul, bazaar

22563742_1086450104825032_553346494_o
Intrarea principală în Grand Bazaar

Grand Bazaar, Bazarul Beyazit, este kilometrul zero în materie de cumpărături la Istanbul. În sensul că este nevoie să ai American Express ca să-ți poți permite să fi nonșalant în acest loc. Regulile minime ale marketingului, aplicate viceversa, impun cumpărătorului să fie precaut și să nu plătească primul preț cerut. De cele mai multe ori, aceeași marfă la trei străzi mai încolo și la 10 minute depărtare, este la jumătate. În Grand Bazaar timpul nu mai înseamnă bani. Vânzătorii se bucură să stea de vorbă, să-și laude marfa, să ofere ceai sau cafea dacă le-ai făcut safteaua. Grand Baazar este mai mult muzeu decât mall, luați-o ca atare!

22532082_1086450378158338_1905765889_o
Stradă în Grand Bazaar
22556198_1086450021491707_1487939146_o
Acest tânăr amabil vindea obiecte de iluminat. Ne-a lăsat să facem poze și să-i admirăm marfa. Nu s-a enervat că l-am deranjat când își bea ceaiul și ne-a dat cartea de vizită în cazul în care ne răzgândim și hotărâm să cumpărâm o lustră, o veioză sau chiar Lampa lui Alladin.

22643008_1086449924825050_1905972662_o

22092429_1076469432489766_845258351_o
Alee în Grand Bazaar
22642899_1086449898158386_87850258_o
Sac de gunoi Louis Vuitton
22117933_1076468915823151_1534897141_o
Aleea Centrală în Bazarul de Mirodenii. Se mai numește și Bazarul Egiptean. Noi ne-am dus că se terminase piperul acasă.

22642969_1086450314825011_1677235131_o

22563628_1086450264825016_153748078_o
Stradă comercială în Beyoglu. Tip: dacă vreți haine deosebite, căutați magazinele designerilor turci.

Ne-au plăcut mult curelele de ceas…

22139802_1076469402489769_1465440397_o

22117668_1076468555823187_418438621_o

22095390_1076469415823101_1635288383_o

… și eșarfele. Erau 147 de lire gramul.

22095680_1076469212489788_537025035_o

22070585_1076468609156515_1559553340_o

Cumpărătura favorită a fost fresh de portocale și / sau de rodie. Cam 2 litri pe zi de persoană.

Cum să devii faimos – Istanbul, oameni, străzi, food, pisici – 1

22547074_1085298644940178_398620794_o
Istanbul, pe seară, la cină

Despre ce poate vorbi un călător, azi, când Google a cartografiat și praful de pe toate străzile din lume și orice este la un click distanță? Ce a rămas de explorat sunt marile orașe, site-urile de zbor și rezervare. În bagaje nu facem loc pesmeților de supraviețuire, ci acumulatorilor de rezervă pentru device-urile care colectează amintiri. Eu, de exemplu, am întotdeauna cu mine cel puțin 2 baterii externe de capacitate mare a căror conexiune este defectuoasă, ceea ce mă face să țin strâns într-o mână încărcătorul conectat, în cealaltă mână portofelul cu bani. Mai greu este când fac poze.

Ce-ar mai fi de spus despre o călătorie de 3 zile și jumătate? Ce-am mâncat, cu cine ne-am întâlnit, ce era interesant și diferit la mall, de ce ne întoarcem imediat ce se împrimăvărează!

La Istanbul se mănâncă peste tot, la prețuri pentru fiecare, la restaurant, autoservire, tonete, cărucioare…. Dacă ar fi să ne gândim la principiile universale ale alimentației, ei bine, turcii le întâmpină: carne de pui / vită / oaie (poate miel?!), toate legumele, lapte cu orez, fresh de portocale / rodii, castane coapte, baclava, rahat, fistic. În plus, dacă faceți cumpărături substanțiale, magazinul de unde cumpărați vă oferă o tratație, de obicei dulciuri și ceai/cafea/apă/suc.

Ne-am dus cu lecția învățată, după ce-am citit vreo 10 bloguri de călătorie. Dacă nu socotim mâncarea din avion (și mai bine n-o socotim!), prima dată am mâncat șaorma (15 lire) la restaurantul de la Moscheea Albastră. Asortată cu suc de portocale (10 lire). Așezați pe peluza din fața moscheii. Novici! Mai încolo era și 8 lire, iar sucul 4, 5, 8 lire, dar atenție la gramaj. Dacă este mai ieftin, paharul are mai puțini mililitri. Dacă este amestecat cu suc de rodie prețul crește. La fel și aciditatea!

22496866_1085294064940636_400906218_o
Restaurant în Grand Bazar

La autoservire mâncarea gătită nu se deosebește foarte mult de cea de-acasă: ciorbe (de linte, de fasole, obișnuite), musaka (dar cu vinete), köftea, sarma, tocănițe de toate felurile, legume asortate, ardei umpluți, pilaf și cartofi prăjiți, salate simple sau cu iaurt și smântână (nu am văzut persoane obeze, sau poate n-am nimerit cartierul). Localurile sunt pline; câteodată, la orele de vârf, se stă la coadă pentru o masă liberă, dar nu mai mult de 5 minute. Un prânz la autoservire, pentru două persoane, costă 60 de lire, și poate fi masa principală a zilei dacă nu aveți cu voi un copil / tânăr(ă) în creștere. Dacă da, socotiți și cina la fel de consistentă.

Cel mai bun pește l-am mâncat la Podul Galata și pe insula Büyükada, cel mai bun fistic și cel mai bun rahat în Bazarul de Mirodenii (i se mai spune Bazarul Egiptean, să știți cum întrebați în caz de nevoie), fresh-ul este bun peste tot, la fel și cafeaua.

22550905_1085294031607306_2110397800_o
O tânără fermecătoare, la casă. În pauze își verifica mesajele text și își enerva precis interlocutorii fiindcă n-avea timp să răspundă.
22531953_1085293934940649_2012556236_o
Mona și fratele ei, Amid, 22 și 25 de ani, sirieni. În Bazarul de mirodenii, pe stânga, la intrarea dinspre podul Galata.
22555943_1085295134940529_374549231_o
Noi, nehotărâți, câte kilograme…?
22553518_1085293898273986_1606348505_o
Amid explicând unor tinere interesate, beneficiile ceaiului de tei asupra organismului. S-a întrerupt ca să ne spună la revedere. Când am cântărit acasă condimentele cumpărate de la el, am constatat că nicio o punguță nu avea gramajul pe care îl cerusem. Aveau mai mult.

 

Am cumpărat și noi condimente, mai mult din cele de mai sus, că nu mai aveam nici fir prin casă.

Cum să devii faimos – Istanbul. Insulele Principilor (parcă 90?!)

20171011_161037.jpg
Grijulii cum suntem, am ajuns jumătate de oră mai devreme la vapor. Norocoși, am prins locurile cele mai bune. Pe malul celălalt Turnul Galata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Insulele Principilor sunt grupate într-un arhipelag în Marea Marmara. Insulele sunt situate la distanțe de la 10 kilometri la 23 de kilometri sud-est de strâmtoarea Bosfor. Arhipelagul face parte din zona asiatică a Istanbulului. Cu totul sunt 9, dar numai 4 locuite: Büyükada, Heybeliada, Burgazada, Kınalıada. Districtul se numește Adalar, Provincia Istanbul, iar administrația se află pe cea mai mare insulă, Büyükada.

22425704_1083361098467266_1798561851_o
Stația Karakoy. Deși nu par, vaporașele sunt încăpătoare. Am avut vedere la mare tot timpul. Am făcut liniștiți poze. Nu ne-a ocupat nimeni locul.

 

22429491_1083361105133932_127048688_o
Important este să vă așezați pe lângă cineva care hrănește pescărușii. Pozele ies superbe.

 

În anul 576 î. C., Justinian a construit un palat și o mânăstire aici. Prinții rebeli ai acelor timpuri erau exilați pe aceste insule. Prinții probabil că simțeau furie și deznădejde, singuri și lipsiți de fastul de la curte. Eu îmi doresc un exil în districtul Adalar, cam de prin aprilie, până încep ploile – ca să n-avem vorbe. Vă mărturisesc: dacă spuneți ”sarmale” cu voce tare în Turcia, știe toată lumea la ce vă referiți.

22450548_1082989841837725_744748693_o
Marea, cerul. La mijloc, dunga vineție, este poluarea.

De la Istanbul se ajunge ușor. Stația de transport orășenesc se numește Eminönū și se află chiar pe chei. De acolo se ia vaporașul. Vă sfătuiesc să faceți o plimbare mai-nainte și să decideți cu ce companie mergeți și la ce oră. Vaporașele pleacă la intervale de 2 ore. Biletul costă de la 7 lire în sus, dar nu foarte sus. Poate ajunge la 8 lire (sunt mulți călători și prețurile sunt bune). Cu 7 lire o călătorie (14 dus-întors) ajungeți la cea mai îndepărtată insulă într-o oră și 40 de minute. Cu alte companii ajungeți mai repede, dar, sincer! cine vă gonește de la spate dacă sunteți în vacanță? Călătoria este frumoasă și relaxantă. Luați pâine sau biscuiți pentru pescăruși. Sunt învățați să fie hrăniți și fac un spectacol pe cinste pe lângă vapor.

22404211_1082989835171059_1068055595_o
Heybeliada

Insulele sunt în dispoziție de vacanță permanent: colorate, cu restaurante și terase pe chei, înecate de vegetație mediteraneeană, pește și fructe.

20171010_222940.jpg
Burgazada

Am ajuns pe la ora prânzului și, ce să vezi! ne era foame. Tip: luați o listă de prețuri de la un restaurant oarecare. Apoi faceți o plimbare scurtă, prin fața restaurantelor concurente, cu lista la vedere (dacă vă e cald folosiți-o drept evantai). Noi am făcut-o inconștient și am primit oferte care mai de care mai ieftine, cum ar veni s-au tocmit singuri, între ei. O masă îndestulătoare, cu pește, costă cam 30 de lire de persoană. Cu dispoziția schimbată, după masă, am străbătut 11.51 km (spune telefonul meu grijuliu) pe străzi pe care circulă numai biciclete, trăsuri și mașini electrice (foarte rare! am văzut două).

20171008_203310.jpg
Casă de lemn 1

 

Probabil că prinții n-o duceau totuși atât de rău pe insulă. Casele de lemn sunt case de vacanță ale unor persoane înstărite din Istanbul, dar sunt și rezidenți permanenți. O cameră într-o pensiune costă cam 30 de euro pentru o noapte (cu mic-dejun).

20170929_151342.jpg
Pensiunea de care pomeneam mai sus.

 

 

22092687_1076488359154540_186739127_o
Casă de lemn 2

 

 

22139944_1076488879154488_1648333547_o
Până la piscină era culmea cu rufe la uscat, semn că cineva era acasă. La numărul 31!

 

 

 

22095541_1076488369154539_1601963671_o
Casă de lemn 3

 

 

22092747_1076488949154481_1153664380_o
Casă de lemn 4. De la această casă mai departe n-am mai numărat, am pozat pisici!

 

 

22429271_1082989858504390_804596772_o
Salutări, greetings cum ar veni! La plecarea de pe insulă.

 

Am plecat pe seară și am prins apusul pe mare și luminile orașului la sosire. Briza era catifelată, pescărușii zgomotoși. De pe chei vaporașele de navetiști plecau spre cartiere îndepărtate. Sunt 18 milioane de suflete în Istanbul, în același timp. Plus noi doi.

22070502_1076488475821195_1067519915_o
Greetings din nou!

 

 

22404120_1082989825171060_125256435_o
Vaporașul era la fel de plin la plecarea de pe insulă, iar unii călători nu păreau turiști. Cred că făceau naveta. Recomand!

 

 

Cum să devii faimos – 92. Istanbul. Basilica Cisternă

22343916_1080838748719501_180702386_o
Medusa. E cu susul în jos ca să nu se prindă vrăjile rele de voi.

Basilica Cisternă și alte lucruri care mai de care.

22312207_1080838682052841_65621154_o
Așa arată o intrare într-o cisternă subterană obișnuită

Basilica Cisternă, ”Palatul scufundat”, a fost construită în timpul lui Justinian și este o parte a unei rețele de bazine care alimentau orașul cu apă. Basilica are 336 de coloane (stilul corintic și ionic), ce au 9 metri înălțime și sunt dispuse pe 12 rânduri. Are formă de dreptunghi 140 m lungime și 70 m lățime. Unele coloane sunt scufundate în apă, altele sunt luminate de la bază, ceea ce crează un efect special, care îți ridică lejer părul pe ceafă. La atmosferă contribuie clipoceala continuă și semiobscuritatea locului, întreruptă de felinare sub care bieții turiști abia reușesc un selfie chinuit și creepy. Monotonia se sparge în câteva locuri, destul de neașteptat: coloana care plânge, coloana ce are la bază 2 capete ale Meduzei, orientate diferit. Meduza astfel poziționată a încâlcit multe mistere: oare de ce o fi fost așezată așa? Nimeni nu știe.

22311991_1080838688719507_896455941_o
Coloane într-o cisternă obișnuită. Remarcați îmbinările!
22292421_1080838738719502_1064018956_o
Mărturisesc: am stat cu nonșalanță pe lângă un grup de franțuzoaice care plătiseră ghidul. Ghidul a spus: ”îmbinările coloanei sunt ca jocul de lego, nu există lipici”. V-am transmis informația! Restul am citit la intrare: această cisternă a fost plină de gunoi menajer. A fost nevoie de 7000 de camioane ca să fie curățată. Acum e lună!

Basilica Cisternă este peste drum de Ayasophya, intrarea: 20 de lire. La aceste costuri se adaugă prețul fotografiilor în costume tradiționale turcești (turbane și veșminte) într-o scenografie bine aranjată. Se mai cheltuiesc niște bănuți prin bazinele special amenajate de colectat monede, fie pentru că turistul are credința că astfel reîntoarcerea îi este asigurată, fie își pune în gând o dorință pe care nu are curajul să o mărturisească (implicit să lucreze pentru îndeplinirea ei). Aia cu reîntoarcerea prieteni, e apă de ploaie. Acum 30 de ani vizitam Soci, vis-a-vis de Constanța (peste Marea Neagră), în (atunci) URSS. Acolo am văzut prima dată un astfel de bazin. Am aruncat bănuțul ca să revin. Ei ași!

22290884_1080838712052838_651224027_o
Pare întunecat, așa ies pozele. În realitate se vede bine unde calci, se văd toate coloanele, bazinele cu pești și afișele cu explicații despre sit.

Vizita la Basilica Cisternă durează cam o oră, o oră și ceva, depinde cât de meticuloși sunteți și cât de mult suportați subteranele. Recomand! Nu aveți voie să faceți fotografii. Există afișe care interzic explicit. Eu am văzut afișul numai după ce am fotografiat tot ce am vrut, cu blitz sau fără, și după ce am văzut că toată lumea face la fel. După ce am văzut afișul, am văzut și persoana care păzea ca acest lucru să nu se întâmple: se uita cu precădere în tavan sau lateral.

La a două cisternă am ajuns întâmplător, încercând să pierd o jumătate de zi. Dacă în prima am coborât scări la intrare, cea de-a doua este săpată într-o colină, accesul se face pe o rampă. Este perfect uscată și mai mică (doar 10 lire intrarea). Este un loc perfect pentru organizarea de concerte (acustica este foarte bună) și expoziții. Aceste cisterne au fost folosite de comunitate pentru depozitarea gunoiului menajer și numai de puțină vreme curățate și integrate în circuitul turistic. Citisem în ”Cartea Neagră” a lui Orhan Pamuk despre subteranele Istanbulului. Dacă stați mai mult în Istanbul, neapărat mergeți să le vedeți.

22323686_1080838715386171_424642396_o
Medusa culcată pe o parte. Nimeni nu știe de ce!
22343562_1080838695386173_272887868_o
Coloana care plânge. Se numește așa pentru că pe ea se prelinge în permanență apă, în timp ce celelalte coloane sunt uscate. A fost ridicată în memoria sclavilor care au murit în timpul construcției.
22291083_1080838702052839_378752704_o
Turnul cu Ceas de la palatul Dolmabahçe. N-am greșit adăugând această poză. Am vrut să vă recreez senzația pe care am avut-o eu când am ieșit la suprafață și am privit cerul.