Cum să devii faimos – 4.5, 5 Capitala

Cum să devii faimos – Belgia în șase zile, ziua 1

Cum să devii faimos – Belgia, ziua 2, Brugges

Cum să devii faimos – Belgia 3

38497335_2179040702367681_7131653780369571840_n
Brussel, Grote Markt, flash-mob, piatră cubică, tricouri verzi. Ziua 4.5.

 

38462432_270625117067288_248095229620518912_n
Clădirile nu se schimbă. Aceea de pe fundal este Palatul Primăriei, dar pentru că l-ați văzut de atâtea ori încât riscam să vă plictisesc cu banalitățile, am ales să vă prezint interesul care îl suscită. În această imagine n-am surprins decât o mică parte, chiar infimă.

 

38600320_510366379403482_4442247454066212864_n
Turnul Primăriei, 96 de metri + 3 metri – statuia Arhanghelului Mihail ucigând un balaur. Nu știu alții cum fac, dar eu am reușit să-l încadrez numai de pe această străduță. Palatul Primăriei a fost construit între anii 1400 – 1450. Arealul Pieții, pe la anii 1000, era un iarmaroc, numit Piața de Jos. În secolul al XIII-lea, Ducele de Brabant a construit trei piețe acoperite: de carne, de pâine, de țesături. Piețele permiteau astfel vânzarea produselor și pe vreme rea, dar, mai ales, analiza stocurilor și colectarea taxelor. Cu timpul, construcțiile de tot felul care înconjurau piața au fost demolate și s-au ridicat, pe rând, Palatul Primăriei, Palatul Regal (replică la Grand Palace, fiindcă regele nu a locuit acolo niciodată), și casele breslelor. Când Ducele a scăpătat, Palatul Regal a trecut în administrarea municipalității.

 

38484111_2216877568547968_5038907051015667712_n
Cele două statui se află pe acoperișurile caselor breslelor din Grote Markt, pe două clădiri situate diametral opus. N-am stabilit dacă se salută, se amenință sau se ignoră, dar am tras concluzia că proprietarii caselor și-au împodobit frontoanele având în minte principiul sănătos ”ba a mea”, lucru care ne încântă nouă, astăzi, privirile. De unde concluzia că invidiile care supraviețuiesc peste veacuri s-ar putea să nu fie atât de rele.

 

38480821_220128925262407_4386796063315460096_n
Beguinage Church (remember); din piața cu același nume; la cinci minute de mers pe jos veți găsi o mulțime de restaurante cu pește și alte minunății bune, dar destul de scumpe. De genul ”o dată-n viață”. Punct de reper un lac cu rațe și stația de metrou.

 

37079288_1260006660802708_3161455646251941888_n
A la Mort Subite. Berărie. Nu vă eschivați de voi înșivă, face toți banii. Cu aspect patinat, dar bere proaspătă, este plină aproape tot timpul.

 

37062183_1260009814135726_3685585799761362944_n
A la Mort Subite, cotată cu 4 din 5 stele pe TripAdvisor, #144 din 3798 de restaurante din Brussel.  

 

37025565_1260006677469373_3881581448288796672_n
Afișe de la deschidere, de la începutul secolului trecut.

 

36879525_1255840024552705_6306591211348033536_n
La Mort Subite are o specialitate de bere proprie.

 

38479591_274710786457061_4410615445132935168_n
Brânză de desert unsă cu magiun de prune / sau unt și magiun de prune pe pâine; toate acestea pa lângă halba de bere.
36957921_1255848297885211_3776550922168041472_n
Ospătarul șocat de rugămintea noastră de a ne poza. Credem că era un actor care se distra în timpul liber cu provinciali ca noi.

 

37015851_1260006430802731_2830073892591108096_n
După ce am băut un pahar de bere am vorbit fluent în franceză. Oare după ce l-aș fi băut pe al doilea aș fi vorbit și neerlandeza? Această întrebare mă frământă de atunci încoace.

În Brussel am mers în spirală. Recomandările erau: parcuri, Piața Mare, Atomium, bere, ciocolată. Am ales Grote Markt și-am luat-o concentric, spre exteriorul cercului, ca să zic așa. Adică mai întâi în Piață, după unghiuri bune de fotografiat și apoi pe străduțele dimprejur. În ziua 4.5, duminică după-amiază, aglomerația era cuvântul de ordine (nici un loc liber la terase). Clădiri vechi, casele breslelor, Palatul Regal, Palatul Primăriei, Restaurantul Le roi D’Espagne. În Brussel se vorbește mai mult franceza decât neerlandeza, dar tot românul se descurcă în engleză.

Primul cerc: Mannenken Pis; legenda spune că băiețelul ar fi salvat orașul de la un incendiu devastator (sincer, jetul nu pare suficient, dar ce nu face omul ca să-și justifice simbolurile!). Statuia ridicată la vreo doi metri de sol, protejată de un grilaj, constituie un prilej de surpriză (încă!) prin mărimea (de fapt micimea) ei. Obișnuiți cu statuile generoase, ne-am pierdut cu firea, neînțelegând de ce piața unde este expus nu este mare, de ce arteziana este atât de mică și de ce trebuie îmbrăcat din când în când. Ne-am conformat și noi vreo cinci minute privindu-l.

Cercul următor ne-a dus direct la Berăria A la Mort Subite și Galeriile Regale. Credem cu tărie că acestea sunt obiective obligatorii în Brussel: primul pentru bere – am băut framboise care s-a asortat foarte bine cu o brânză + magiun de prune (de care acasă nu ne atingem). Berea este de la 5 euro în sus, atmosfera însă face milioane: început de veac 20, canapele de piele, patina studiată, chelnerii cu șorțuri fac spectacol. Era plin. Al doilea ca punct de referință și self-esteem (de genul ”am fost acolo”). Detalii în Concluzii.

Spre nord-vest, lărgind spirala, am ajuns la Biserica Beguinage și piața aferentă. Locul este plin de restaurante cu fructe de mare și pește. Un meniu cu somon + garnitură și creveți, midii etc. 20 – 25 euro.

În ziua 5 am fost la Atomium. Am plecat de dimineață ca să pindem locuri. De la hotelul nostru, de lângă Brussel Midi, 12 stații de metrou. Obiectivul era vizitat mai ales de copii (care se aflau în săptămâna ”altfel”, chiar înainte de vacanță). Aglomerație moderată, dar să nu uităm că era într-o luni, pe la 10. Intrarea este 8 euro pentru studenți, 15 pentru adulți, dacă vreți să vizitați Mini-Europa, se mai adaugă vreo 10 euro la ce-am zis mai sus. Parcul tematic este numai bun pentru copii. În Atomium (lift, coridoare, sfere cu perspectivă) există o expoziție cu tablourile lui Magritte (pe lângă multe alte expoziții), iar dacă este senin (condiție obligatorie) se pot vedea orașele importante. În cazul nostru a fost o pâclă.

După amiaza (prânz cu friptură de vită și cartofi prăjiți) am dedicat-o cercetării amănunțite a ciocolateriilor (preț/calitate). Un sfat: încercați ciocolateriile consacrate (în jurul pieții mari sunt foarte multe magazine – mai mari sau mai mici – care vând suveniruri și ciocolată; ei bine, în ”magazinele cu de toate” ciocolata nu este de aceeași calitate, cu toate că nu diferă la preț). Pentru cunoscătorii rafinați Neuhaus și Godiva (vorbim de bomboane care costă 2 euro bucata – dar oferă mostre gratuit, ca să vă faceți o idee) pentru restul lumii Leonidas sau chiar supermarketurile Mega Image și Carefour. Dacă respectivele magazine nu au vad (pentru că sunt la vreun subsol, sau pe o străduță mai dosnică) prețul mai scade cu 2, 3 euro. În general, un kilogram de ciocolată la Leonidas, în Brussel, este 25 – 27 de euro.

Am plecat acasă (adică spre aeroport) cu un autobuz direct, 15 euro biletul. Avantajul autobuzului este că ajunge direct în aeroport. Trenul merge la gara Charleroi, și apoi se ia un alt autobuz până în aeroport. Variantele cu taxiul: taxiul simplu 150 – 160 euro, taxiul în micobuze dedicate 60 euro.

În ziua a 6a am tras concluziile și am terminat ciocolata.

37033819_1260009980802376_5937905669561647104_n
Faimosul băiețel. Pentru cei care nu cunosc: are cca 60 de cm înălțime, este protejat de un grilaj înalt de fier forjat, câteodată este costumat.

 

37019302_1260009970802377_7198029068250382336_n
Galeriile Regale

 

36825396_1255840267886014_1884805647199895552_n
Detaliu din Galeriile Regale.

 

36847971_1255840274552680_7306602169296224256_n
În spate și la dreapta Le roi D’Espagne, restaurant + terasă. Punct de reper în Grote Markt.

 

36832170_1255843487885692_3571050738647826432_n
Atomium acel Eiffel al Belgiei, acel Turnul Londrei al Brussel-ului, acel atom de fier mărit de 165 de miliarde de ori, înalt de 120 de metri, cu sferele sale învelite în oțel inoxidabil, cu ascensoare rapide și cu vedere panoramică (dacă e senin, ceea ce n-a fost cazul nostru). 25 euro intrarea (include și vizitarea parcului tematic Mini-Europa, ca și cum niște machete ar putea înlocui…hm! Dar este educativ pentru copii.) Face banii pentru expoziția lui Magritte.

 

38494098_303271253832138_5165702173585047552_n
Avioane decolând de pe aeroportul Zaventem, al doilea aeroport al Brussel-ului.
39124698_317915368966361_1656438246046957568_n
Catedrala Sfinții Mihail și Gudula. Ultima din periplul belgian. Intrare gratuită, program de viziare până la 18.30 pe seară.

 

38492631_278337752752621_3858589195568152576_n
Catedrala Sfinții Mihail și Gudula, interior. Amplu, ca de obicei.

 

38494724_448969025586746_1987728856206802944_n
Biletele sunt partea I de întors acasă (partea II sunt biletele de avion). De la Brussel la Charleleroi era și un tren, dar ne-a plăcut mult cu autobuzul.

 

 

 

 

 

Reclame

Cum să devii faimos – Belgia 3

Antwerpen

Cum să devii faimos – Belgia în șase zile, ziua 1

Cum să devii faimos – Belgia, ziua 2, Brugges

37337829_1266205043516203_1203193186273460224_n
Piața Mare, Statuia lui Brabo și casele breslelor. Locul mustea de vibrații pozitive. Vă explic: în acele momente, Belgia, prieteni, juca fotbal la campionatul mondial și înscria gol după gol. Astfel că, în piață, în după amiaza celei de a 3a zi, tăiai vibrațiile pozitive cu cuțitul.

 

36923482_1255846007885440_1546777938454642688_n
Vedere spre port

 

36899252_1255844444552263_5085518535782825984_n
A fost odată un uriaș mare, foarte mare și rău – Antigoon, care vămuia oamenii la intrarea în Belgia (mai exact pe marinari), iar aceluia care nu plătea, îi tăia o mână (eventual și capul) și i-o arunca în apă. Brabo, un soldat roman de ispravă, a fost cel care s-a luptat cu monstrul, i-a tăiat o mâna și a aruncat-o departe (hand-werpen, ce coincidență!), în larg. Municipalitatea i-a rămas recunoscătoare și a ridicat această statuie, în anul 1880, în Grote Markt. Brabo aruncă perpetuu mâna uriașului, iar noi nu contenim să ne minunăm de frumusețea monumentului și de fântâna din care apa se tâșnește, se prelinge și dispare discret în paviment (inginerii!!). Pe fundal mulțimea fericită sărbătorește o efemeră victorie la fotbal.

 

36852914_1255844604552247_3444927074085634048_n
Brabo din nou și Catedrala Maicii Domnului.

 

36840118_1255844501218924_8790713571374792704_n
Am făcut această poză mergând spre port, de-a-ndaratelea. Așadar, în spate este portul, sau, mai exact canalul care duce către port, partea de promenadă. Pentru vizitatorul grăbit, care stă o zi în Anvers, poza este un indicator de distanță. Din Piața Mare, până la canalul râului Scheldt – 5 minute. Brabo poate arunca lejer mâna uriașului în apă.
36861966_1255845931218781_4929387313407983616_n
Cu această statuie începe promenada (cât vezi cu ochii) pe malurile canalului

 

37417875_1266205260182848_6850677762894594048_n
3 flori pe o lădiță de lemn vopsită neglijent – o afacere cu mâncare ieftină, dar foarte bună

 

37283795_1266221113514596_3345792155082817536_n
Calamares a la plancha, 8 euro, su-fi-ci-ent.

 

36890705_1255844814552226_6275955080776646656_n
”Fish a GoGo” se numește restaurantul cu 6 lădițe de lemn – mese, și 6 x 2 lădițe de lemn – scaune, unde se mănâncă foarte bine. În plus dădeau cadou dermatografe cu cele trei culori ale drapelului belgian, pentru consumatorii care țineau partea Belgiei la campionatul de fotbal (așa cum se observă pe fața vânzătorului).

 

37380432_1266205240182850_9124334385976311808_n
La Ricardo, pizzarie (tot în Piața Mare) domnișoarele care serveau erau atât de prompte încât nici stabilizatorul aparatului de fotografiat nu le-a putut surprinde nemișcate. O pizza/o porție de paste – între 12 și 15 euro. Bune.

 

36919669_1255846021218772_7409941650828427264_n
Piața Mare

A treia zi în Belgia: Antwerpen.

Antwerpen a fost autre chose. Iată: aveam și noi, de-acasă, o listă în minte cu ce nu trebuie ratat. După Ghent și Brugges aveam în minte un tipar/orar concret: Gara, Piața Mare, Catedrala, portul, bere, ciocolată.

Piața Mare. Clădirile breslelor, cu frontoane crenelate, pe care încercam cu mintea să le potrivesc într-un joc de puzzle, monumentul eroului (la Anvers este Brabo), clădirea primăriei, copilul care doarme alături de cățelul lui, înveliți în piatră cubică.

Catedrala Notre Dame, construită începând cu anii 1300 și neterminată, a cărei istorie vă sfătuiesc să o citiți din vreme, ca să vă bucurați de picturile lui Rubens (și ale altor pictori nu atât de cunoscuți) pe îndelete, de coloanele nesfârșite, de sunetul celor 2 orgi (care au în total mai mult de 10000 de tuburi), de sculpturile în marmură sau lemn.

Portul, sau acolo unde începe promenada (agale sau pe bicicletă), care se află la cinci minute de Markt și mai departe puțin, spre vest, Castelul Steen (fortăreață de pe la anii 1000).

Observați că n-am spus nimic despre gară.

De câte ori ne propunem câte o călătorie, ne documentăm atent asupra locului, istoriei, obiceiurilor, mâncare specifică și prețuri. Printăm hărți și descărcăm apps-uri. Cerem păreri. Cercetăm vremea. Ne propunem atitudini. Înmulțim bugetul cu doi și luăm un încărcător în plus. Ne imaginăm (vai!) itinerarii fixe. Apoi, la fața locului, ne dăm seama că altceva este mai important, că starea de bine nu ține cont de numărul de tablouri / tripticuri / statui / confesionale / magazine / străzi  / muzee ….. ci de felul în care le privim și cum ne simțim. Am ales pentru Antwerpen două atitudini: clasică și ce-o fi. În categoria ”ce-o fi” s-au încadrat gara, grădina zoologică, metroul, grupul de muzicieni stradali, magazinele cu diamante în fața cărora, pe seară, vântul învolbura discret bucățele de hârtie și ambalaje de mâncare, și Turnul Fermierilor.

Așadar gara: construcția Centraal Station a fost terminată în anul 1905, iar din 2007 nu mai este punct terminus (s-au construit 2 tunele subterane care permit trenurilor spre Amsterdam să tranziteze orașul pe dedesubt, în loc să-l ocolească pe centură). Gara a fost subiect de film, roman, flash-mob; sala de la intrarea principală, denumită și ”Catedrala” găzduiește concerte și evenimente; după unii este cea mai frumoasă gară din lume, după alții este în primele trei. Și nouă ni s-a părut specială, aparținând unui timp diferit; am petrecut multe ceasuri gură-cască pe dalele de marmură și piatră, cu ochii la cupola de sticlă înaltă de 44 de metri, la stâlpii de fier vopsiți în roșu închis care deseneau bolte, arce, ferestre opace, fum.

Din aceeași categorie, la pachet, hotelul (cu statui de marmură la intrare) + Glenn Miller în surdină, Pelikaanstraat străjuită pe o parte de ferestrele înalte ale gării, iar pe cealaltă de magazinele cu vitrinele doldora de diamante, metroul pe două etaje (subterane) care pare un tramvai din Piața Sf. Vineri (aspect/viteză) și, ceea ce a pus capac, atunci când am ieșit de la metrou, la doi pași de Catedrala Notre – Dame, niște muzicieni (îmbrăcați ca atare) interpretau într-un stil propriu (minunat) I ve been redeemed by the Blood of the Lamb. Atunci ne-am gândit, zăpăciți, că am greșit orașul și perioada, că precis ne aflăm la New York în anii 30.

Continuăm în aceeași notă: Boerentoren, Turnul Fermierilor (nu întrebați de ce) în prezent Turnul KBC (bancă). Jan Von Hoenacker arhitect, Art Deco, construit între anii 1929 – 1932, o vreme a deținut recordul de ”cea mai….”, dar am stabilit deja că nu mai ținem cont de astfel de amănunte. La vremea aceea, când Europa imita Statele Unite la construcția de zgârie nori (la București se construia Palatul Telefoanelor), iar Anvers-ul era, de mai bine de o sută și ceva de ani centru al comerțului european și port important, turnul Boerentoren era un must-have. De acolo până la emblemă n-a fost mult. Nu l-am fotografiat, vă las să-l descoperiți singuri.

Grădina Zoologică a fost deschisă în anul 1844. Pe 10 hectare (pe 15 inițial, dar a cedat 5 gării, care este în imediata vecinătate), pavilioane, săli de concerte; în 1920 aici s-au desfășurat probele de box și lupte la Olimpiada de Vară. În fapt un parc imens, o plimbare de duminică. 950 de specii, 5000 de animale, peste 1 milion de vizitatori anual. Am notat-o pentru data viitoare, fiindcă n-am terminat treaba la Anvers.

36904419_1255844684552239_6290051906471460864_n
Nimic nu se compară cu un afiș bun. Imaginați-vă că nu vedeți fotografia de mai sus, dar ascultați descrierea mea: părul neglijent pieptănat, barba nerasă de câteva zile, ochii vioi/inteligenți, dantura atent întreținută/albită. Nu-i așa că vă gândiți la un dandy modern, cu stare? Se află la intrarea în grădina zoologică.

 

37384272_1266205286849512_8966784428529418240_n
Clădirea primăriei era în reparații. Posterul de mai sus acoperea una din ferestre.

 

36919775_1255845984552109_1095554219139661824_n
Sala pașilor pierduți în Centraal Station. Gara este inclusă în circuitul turistic și, la drept vorbind, e păcat să nu aruncați o privire, mai ales că-i gratuit. Frecvența trenurilor face ca aglomerația să nu se simtă, iar spațiul este atât de mare, încât și aglomerat, tot pare aerisit. Cafenele, patiserii, magazine cu suveniruri, tot felul.

 

36834047_1255845937885447_1755968306335973376_n
Imaginea simbol. Wi-fi gratuit; verificăm harta și traseul până la hotel. Ieșim pe intrarea principală, privim dreapta-stânga după repere, presărăm firimituri de pâine și pietricele ca să găsim drumul înapoi. GPS-ul indică direcția și timpul: 7 min. Ne conformăm și mergem cu capetele răsucite. Dăm colțul pe Pelikaanstraad și ținem calea dreaptă, după câteva clădiri se vede și firma hotelului. Timpul scurs (cu tot cu admirarea peisajului 10 min). Dacă ieșeam prin laterala gării și traversam strada ajungeam în 30 de secunde. Data viitoare știm!

 

36919018_1255844427885598_1765944703615762432_n
Mozaicul de la intrarea în Jardin Zoologique.

 

36913012_1255844287885612_2524733964459966464_n
Intrarea în Grădina Zoologică (stânga sus).

 

37340114_1266205170182857_2041653802695655424_n
Îmi plac flamingo, spre deosebire de lebede. Flamingo nu sunt ipocrite, nu ciupesc, iar când sunt hrănite, aleargă bezmetic cu penele în vânt, fără să le pese că nu sunt fotogenice. Iată-le în două ipostaze, statice (la stânga) și plictisite de atâta fotografiat (la dreapta).

 

36826273_1255844704552237_3891234005034467328_n
La acel moment tot belgianul (drapat sau nud) spera să fie campion mondial la fotbal. De unde și tridentul (tricolor), baloanele și drapelul.

 

37384941_1266220853514622_3998065904863674368_n
Tânăra este o persoană foarte ordonată (observați etichetarea meticuloasă a tăvițelor cu documente).

 

37017686_1260006630802711_4479317905208508416_n
Prețul unui inel (din vitrina de mai sus) era între 1100 și 2000 de euro. Vitrina era securizată, camerele de luat vederi se învârteau frenetic, și până la urmă diamantele erau cât o gămălie de bold, n-avea rost!

 

36807006_1255844361218938_8412343930602913792_n
Gara, vedere dinspre nord-est. La stânga și la doi pași este Grădina Zoologică.

 

37373965_1266241663512541_3275061383816806400_n
Feroneria de la Centraal Station văzută din ceea ce la noi se numește ”pierde-tren”, concept golit de substanță în Belgia, fiindcă trenurile sunt dese.

 

36912939_1255844584552249_160887254410067968_n
Această imagine nu mai constituie o tragedie, cel mult un decalaj de 30 de minute.

 

37354266_1266220876847953_3443410289205182464_n
Spre 4, Capitala

 

 

 

Cum să devii faimos – Belgia, ziua 2, Brugges

Cum să devii faimos – Belgia în șase zile, ziua 1

36913008_1255845681218806_8112910858109059072_n
Turnul Belfry. Necesitatea de turn cu ceas a apărut în zonă în jurul anilor 1000. Restul de 200 și ceva de ani (până când s-a construit turnul) au fost petrecuți cu designul, licitațiile de cărămidă și meșterii. Părerea mea!

 

37193448_1263291100474264_3007076392576745472_n
Intrarea în Turnul Belfry din Piața Mare, Markt. Este deschis între 9.00 și 18.00, dar de la 17.45 nu se mai intră. 333 de trepte până sus. Noi am numărat mai multe, dar n-o să ne luăm dintr-atât. Fără ascensor. 10 euro/persoană, studenții numai 8.

 

37186637_1263291007140940_5319652613430444032_n
Curtea interioară a turnului. A fost unul din punctele unde am început să ne gândim serios la numărul de cărămizi roșii folosite la toate aceste turnuri, cupole, arcade, case, fațade, poduri, cripte, creneluri, scări, porticuri, pervaze, balcoane, cheiuri, diguri…

 

36968079_1255845391218835_2632986313053175808_n
Onze Lieve Vrouwekerk, Church of Our Lady, vedere dinspre canal

 

37251603_1263291173807590_3331233998360805376_n
Onze Lieve Vrouwekerk. A fost construită preț de 2 secole, XIII – XV și renovată în anii 1900. Turnul are 122 metri înălțime, fiind cel mai mare din Brugges și al doilea ca mărime din Belgia. Nu știm care este primul.

 

36919044_1255845321218842_6449211587596124160_n
Madonna and Child, Michelangelo, sculptată între anii 1501 – 1504, singura Madonă a lui Michelangelo care a fost vândută în afara Italiei, în timpul vieții lui. Statuia a fost comandată de Giovanni și Alessandro Moscheroni, comercianți de haine din Brugges, iar prețul plătit a fost de 4000 de florini. Statuia a părăsit biserica de două ori. În anul 1794, după revoluția franceză și returnată după ce Napoleon a mâncat bătaie la Waterloo, și în 1944 când a fost luată de soldați germani, într-un camion al Crucii Roșii, învelită în saltele. A fost găsită un an mai târziu, în Austria, într-o mină de sare și returnată orașului. Statuia este protejată de un ecran antiglonț și se vizualizează de la 15 metri distanță. (Wikipedia)  Se pot aprinde lumânări.

 

36915064_1255845594552148_1680459414017933312_n

 

36892524_1255845347885506_5177622958394310656_n
Turla Onze Lieve Vrouwekerk, văzută din Turnul Belfry, printre sârme protectoare

 

36861977_1255845304552177_4639082579721453568_n
Vitraliu în Onze Lieve Vrouwekerk

 

36925730_1255845487885492_2563332702405132288_n
Grup de turiști entuziaști, pe canal. Erau dintre cei cuminți, care înțeleseseră că fotografiatul îi poate frustra de plăcerea reală de a vedea.

 

37196179_1263291073807600_1622514743212244992_n
Nu-mi plac lebedele. Au picioare scurte, sâsâie, după caz, ciupesc. Observă atent că sunt fotografiate, moment în care vâră capul sub apă, iar dacă sunt mai multe, îl vâră pe rând, enervând turistul fotograf. Excepția confirmă regula.

Am început a doua zi în Belgia cu o constatare. Transportul este bine pus la punct. Orice tren dinspre întracolo, către oriunde este la jumătate de oră, sau mai des. Odată ce ți-ai cumpărat bilet, poți să-l folosești toată ziua. Automatele de bilete sunt trilingve și prietenoase. Dacă vrei, poți să faci simulare de distanțe și cost. La momentul la care planificam călătoria, sfaturile de pe net sunau cam așa: ”biletele online sunt mai ieftine”. Face să plătești cel mult 50 de cenți în plus, numai ca să te joci la automate. Bineînțeles că drumurile dus-întors și cele din week-end sunt semnificativ mai ieftine, dar nu a fost cazul nostru.

În Belgia distanțele sunt scurte. De-abia ne-am urcat în tren la Ghent că am și ajuns la Brugges, printre câmpuri de cartofi și vaci calme, pe pajiști. Trenul era grande vitesse. Am coborât cu biletele neperforate.

Brugges este un oraș mic. Patrimoniu UNESCO din 2000. Am văzut undeva o hartă care avea o măsurătoare prozaică a orașului: un oval de 2/3 km. Nu știu cât de exactă este informația, dar pentru noi a fost motivantă. Oriunde te îndrepți, există ceva surprinzător. Iar pentru orientare, urmărești o turlă înaltă care sigur te va duce către ce este important de văzut, într-o vizită de-o zi. De la gară, înainte, urmați drumul sau grupurile de turiști. O plimbare de 15-20 de minute vă duce direct în Markt. Orașul este străbătut de canale, pe care alunecă în sus și în jos bărci pline cu turiști. Pe străzi, calești cu vizitii-ghizi. Traficul? Câte o mașină ici-colo. Căsuțe de cărămidă, vechi de sute de ani, terase care coboară până la apă, porticuri ce delimitează străzile, magazine cu ciocolată, boutique-uri exclusiviste. Am pornit la plimbare la orele după-amiezii, când localnicii se întorceau de la serviciu, cu sacoșe de cumpărături, într-o vineri. Ne-am simțit un pic ciudat să le fotografiem casele așa, netam-nesam, dar se pare că sunt obișnuiți. Primul obiectiv: Biserica Maicii Domnului. Biserica este ușor de localizat, are cel mai înalt turn din oraș. Programul de vizitare este de la 9.00 la 17.00, dar sunt destul de înțelegători și te lasă și la cinci fără un sfert. Se spune că biserica are cel mai înalt turn din cărămizi, din lume. N-o să vă plictisim cu amănunte:  de ce este obligatoriu? Veți găsi Madona cu Pruncul al lui Michelangelo. 4 euro intrarea. Cel puțin 2 ore, dar nu veți simți când trec.

La o aruncătură de băț, Markt. Adică inima. Pentru noi a fost un pic dezamăgitor, fiindcă toată piața era ocupată de camioane și corturi care pregăteau un concert. Statuia din mijloc era ascunsă între schele și pânze, Turnul Belfry se închisese, soarele era sus. Am înconjurat piața și am prețăluit restaurantele și terasele. Până la urmă am mâncat o porție de somon și o supă de midii, destul de piperate și la propriu și la figurat, cam 20 de euro porția. Cu ego-ul satisfăcut, dar în rest simțeam că mai încape, ne-am plimbat în cercuri concentrice, în jurul pieții, pe străduțe. La o răspântie de străzi, într-un spațiu de vreo cinci metri pătrați, un domn cu soția lui vindeau cârnați și câte un pahar de vin. Atunci am luat hotărârea de a cerceta mai atent mâncarea stradală, care este mult mai ieftină.

Turnul Belfry, a doua zi, la 9.00 fix, primii la coadă. Este bine să urcați în turn când nu este aglomerație. Puteți vedea pe îndelete mecanismul ceasului, puteți aștepta sunetul clopotului care bate ora exactă, scara îngustă și anevoiasă este mai ușor de urcat/coborât. Priveliștea este pe măsură, iar dacă este senin se vede până departe.

Am sfârșit ziua în Brugges pe malurile canalului, comparând prețurile la ciocolată (aici ciocolata are cel mai mare preț, dar este explicabil), admirând dantelele, numărând băbește câți ani are o casă (marea majoritate câteva sute de ani). Mărturisesc, n-am hrănit lebedele, cărora municipalitatea le rezervase o pajiște generoasă și un luciu de apă mare. Soarele strălucea sus pe cer, frunzele se mișcau ușor în vânt. Verde cu nuanțe de galben. Cu trenul, spre ziua 3.

37012115_1260006690802705_8712218899396952064_n
Expoziție de artă modernă, pe canal.

 

36761819_1255845614552146_2065281555957284864_n
O stradă obișnuită, fără gură-cască.

 

37196244_1263291110474263_9000630106556727296_n
Observați anul, olanele și stemele.

 

37258209_1263290943807613_3712465165388611584_n
Colțuri cu statui

 

37211529_1263291187140922_675300881930911744_n
Acest soldat care păzește de multe sute de ani casa și pe proprietarii ei mi-a atras atenția mai multe decât alte statui de felul acesta. Părea relaxat și încrezător.

 

 

36919737_1255844934552214_202761360184967168_n
Numărul 6

 

36913564_1255845507885490_841301565489807360_n
Pe la anii 1200, în Țările de Jos, a apărut o formă de conviețuire în comun, numită beguinage. Comunitățile beguinage erau alcătuite din femei necăsătorite ( și sărace) care locuiau în căsuțe modeste și care își dedicau viața ajutorării săracilor. Comunitățile nu erau religioase, femeile nu deveneau călugărițe, erau libere să părăsească sistemul dacă doreau. În Brugges complexul de clădiri care a găzduit ”Ten Wijngaerde (Begijnhof Brugges)” este acum o mânăstire a Ordinului Benedictin (din anul 1927, când clădirile au fost modernizate). Cea mai veche este muzeu.

 

37024005_1260009824135725_883242621214916608_n
La intrarea în Begijnhof Brugges acest semn îndeamnă la liniște. Împrejur nu se simțea nici musca.

 

36885956_1255845694552138_3363554250033463296_n
Ei bine, iată! Markt. Aici ne-am dezumflat. În mijlocul pieții se ridică statuia eroilor Jan Breydel și Pieter de Coninck. Cei doi, au condus o răscoală împotriva lui Filip cel Drept, în 1302, Mai exact au luptat în Bătălia Pintenilor de Aur,  pe 11 iulie 1302 și, ulterior, în alte bătălii. Sunt cunoscuți ca fiind cei care au prevenit, prin acțiunile lor de apărare, anexarea Flandrei de către Franța. Statuia lor a fost ridicată în Markt în anul 1887. Am privit-o printre camioane și corturi (care pregăteau locul pentru un concert), ceea ce ne-a făcut să ne lăsăm păgubași de la a fotografia piața/statuia cum se cuvine.

 

36807365_1255845567885484_3243614754261958656_n
Caleștile erau peste tot în oraș, dar nu respectivul atelaj am vrut să-l redăm în însorita fotografie, ci minunatul magazin Delvaux (poșete), care mai de care mai frumoasă și trebuincioasă.

 

37254340_1263266383810069_5764532056163876864_n
Vineri după amiază, un colț de stradă, cu prietenii. O tarabă, o plită cu cârnați și sosuri, 2 sortimente de vin. Oamenii socializează nepretențios, pregătindu-se de week-end.
37117219_1260006410802733_4499165623393189888_n
O afacere mică, de familie. Chiflă, cârnat, guacamole și ardei iuți. 5 euro. Vin alb sau roșu, la pahar.

 

36811419_1255845661218808_8553916360600584192_n

 

36846171_1255845454552162_6616410163303677952_n
Persoanele din fotografie au o dilemă pentru că oferta este enormă. Terasele erau pline, iar o porție de fructe de mare sau pește se vindea de la 15 euro în sus. Credem că de cele mai multe ori se suplimenta cu choripan sau cartofi prăjiți.

 

36869730_1255845461218828_8480964283788689408_n
Sus, în stânga, Turnul Belfry

 

37011787_1255845361218838_5651402969774555136_n
O mulțime de tineri stăteau pe un pod și aruncau odgoane groase (care aveau capete metalice) în apă. După care trăgeau încetișor. Părea o metodă de pescuit stranie. Așa că i-am întrebat. Pentru sănătatea orașului, a apei, a faunei riverane și acvatice, și pentru liniștea lui sufletească, ne-a spus unul din ei, ”pescuia cu frânghia cu magnet” fierul aruncat/căzut în apă, dar mai ales, a spus el, biciclete sau piese de la biciclete. Aha, am spus noi cu degetul la tâmplă, dumiriți. Când ne-am întors mai pe seară ne-am dat seama ce a vrut să zică.

 

37240680_1263291167140924_833936512620953600_n
Nu este Brugges, dacă nu este dantelă. Aceasta este o piesă elaborată, foc de scumpă și total nepotrivită cu vremea de la noi. N-am cumpărat-o, mai ales din cauză că umbrelele, de obicei, le pierdem. Dar erau tot felul, mai mari sau mici de tot, pentru toate buzunarele. Cred că pentru treaba asta contau mai mult pe americani.

 

37219844_1263298960473478_6736328287317917696_n
Pe fundal, câmpurile de cartofi.

 

Cum să devii faimos – Belgia în șase zile, ziua 1

36573960_1248048211998553_8105544194627469312_n
Turnul Belfort, în depărtare

În Belgia am măsurat timpul altfel: ora zero am considerat-o pe la prânz, iar de-acolo am numărat cele 24 de ore standard. Pe scurt, după amiaza a devenit dimineață și viceversa.

36509843_1248048388665202_7854740043234017280_n
Stradă liniștită în Ghent

Înainte de plecare am insistat cu mesaje și mail-uri către toți prietenii și neamurile care locuiesc acolo despre cum e vremea, și am știut de la bun început că temperaturile medii vor fi ziua aproximativ 22° și noaptea pe la 10 – 14°. Am crezut vreun moment ce ni s-a spus? Nu. Ne-am luat îmbrăcăminte potrivită? Nu. Când am ajuns la Ghent (cu autobuzul de la Charleroi, din oră în oră, 19 euro biletul) ne-a fost cald și bine? Nu.

De ce totuși ne-am acordat circumstanțe atenuate în acest caz? Vă explic: atunci când la București (capitala unei țări tropicale de-a-dreptul) curg apele de pe tine, la 40 de grade, nu ai cum să-l crezi pe belgian, ba chiar îți dorești să te răcorești puțin. În cazul nostru, (după ce de la gara din Ghent am luat tramvaiul 1 către hotel și către centrul istoric, 3 euro biletul/călătoria – de la automatele care sunt peste tot, care acceptă cash și card-uri și după ce am primit o hartă a orașului gratis) primul popas a fost un restaurant mic, dar care avea supe fierbinți și personal îndatoritor. Supele au fost revigorante, iar amabilitatea celor care ne-au servit ne-a ridicat moralul și ne-a dat speranțe. 8 euro porția (+unt și pâine neagră la discreție).

36961080_1257980801005294_2939574951386021888_n
Chiar dacă meniul era explicit expus pe perete, acest tânăr amabil ne-a tradus și am ales în cunoștință de cauză. Vesela era emailată, dar nu am avut nici un moment senzația de cantină.

 

36952684_1257980617671979_2305700072702083072_n
Supă de midii picantă. + unt + pâine neagră.

 

36509168_1248048338665207_7424783301161779200_n
Vedere din Turnul Belfort, partea de vest. Norocul nostru a fost că norii erau cumuluși de vreme bună. N-a plouat deloc. Sincer, atât ar fi lipsit!

 

36498691_1248047985331909_3578181883302772736_n
Apus de soare pe canal, în apropiere de castelul Gravensteen. Persoanele din imagine dezbat aprins dacă 1. să facă un foc mic să se încălzească puțin; 2. să se întoarcă la hotel și să bea un șnaps, dă-i naibii de bani și 3. briza puternică, în cazul unei plimbări cu barca pe canal, le întărește sistemul imunitar sau îi vâră în pat cu aspirină?

37007503_1257980637671977_2008641271014359040_n
Pot să explic: proprietatea nu avea poartă, drept pentru care n-am luat în seamă nici plăcuța din stânga. Pe care chiar dacă o citeam, n-o pricepeam. Numai după ce am fotografiat tot ce se putea am observat un bărbat care se uita la noi întrebător. Așa am învățat un cuvânt nou, eigendom = proprietate. Restul e legendă!

 

36594223_1248048391998535_2607034260929904640_n
Turnul Blefort. Dacă-i spun că este un ”Detaliu” oare personajul în cauză se supără?!

 

36554245_1248048411998533_3185573012900413440_n
Castelul Gravensteen l-am fotografiat pentru voi, la exterior, pe la 9 seara, pe un frig cumplit. În asentimentul nostru mai erau trei persoane cu naționalitate incertă și o pereche de americani (după accent) în tricouri și pantaloni scurți.

 

36539179_1248048451998529_2139361521245880320_n
Parterul turnului Belfort

 

36496773_1248048345331873_2260104837326700544_n
Vedere din Turnul Belfort

Prima jumătate de zi petrecută în Ghent (adică o după amiază) ne-a trasat un itinerar încâlcit, mai pe șleau, am mers fix pe unde bătea soarele ca să ne-ncălzim. Prima oprire, Turnul Belfort (sau Belfry), 8 euro intrarea de persoană (fără reducere pentru studenți). 3 etaje (un etaj măsoară cam două etaje de bloc de-ale noastre – sau mai bine), de la primul nivel se poate urca cu ascensorul. Sus de tot se merge împrejurul crenelurilor, se poate vedea tot orașul, se pot face poze spectaculoase celorlalte obiective din Piață (centrul istoric), fiindcă de jos s-ar putea să vă chinuiți să le prindeți întregi în cadru. După caz, sus de tot, bate vântul rece și tare. În cazul nostru bătea, dar tot nu ne-am lăsat și am dat ocol de două ori. Dacă ar fi să merg a doua oară tot m-aș urca în turn, indiferent de vreme și preț. Etajele înfiorător de înalte au între ele podele de lemn cu scândurile groase tocite, iar printre spațiile podelelor se vede etajul de jos. Curiozitatea a fost mai mare decât precauția: am stat pe podele ca să le verificăm rezistența. Pe noi ne-au ținut. Tot în turnul Belfry am întâlnit prima și singura stafie din Belgia, care ne-a spus o poveste interesantă și pe care o să v-o povestim și vouă, dar mai târziu. Pentru conformitate stafia ne-a lăsat să-i facem poză.

36501405_1248048315331876_9186558983102529536_n
Balaurul cu limba ascuțită. Primul nivel din turn. Extrem de tăcut, totuși!

 

37188685_1262211240582250_4453845214385143808_n
Catedrala Sfântul Nicolae, vedere din stația de tramvai
36539165_1248048418665199_1297439217017683968_n
Orga din Catedrala Sfântul Nicolae
36520849_1248048125331895_2848864511950061568_n
Sfântul Nicolae, altarul catedralei
36632362_1248048061998568_9175722780614721536_n
Sculptură în Catedrala Sfântul Nicolae. Ni s-a părut o alegorie potrivită – banii care stăpânesc lumea, deși am încercat o jenă puțin ipocrită – practic, fără bani nu vedeam alegoria, și uite așa, din senin, a apărut o dilemă!

După turn, am vizitat Catedrala Sfântul Nicolae (pentru că pe unul din noi îl cheamă și Nicu), construită din piatră albastră și gri – care se găsește prin partea locului, în secolul al XIII-lea. Primul turn cu ceas din oraș. Este construită în stil gotic (atâta ne-am priceput și noi privind arcele) și este faimoasă pentru orga sa. În afara statuilor atent lucrate, a confesionalelor din lemn și a picturilor, am fost surprinși să descoperim (într-un locaș de cult) o expoziție de artă modernă și un ghid de treabă care ne-a explicat ce și cum. Fără îndoială că trebuie vizitată.

36611286_1248048041998570_3260213896622899200_n
Pe chei frontoane, terase pline, studenți (păreau integraliști după cum petreceau și cântau).

 

36489813_1248048145331893_6465019442362318848_n
Pescăruși cu atitudine

 

37214720_1262211160582258_632563367470432256_n
Renumiții +maioneză

 

36926436_1258140710989303_8948203618322874368_n
Nu judecați după nivelul de înfometare la care vă situați. Porțiile sunt uriașe, le-am biruit cu greu.

Am încheiat seara, pe la 9, cu soarele sus (Belgia se află între latitudinile 49 și 53°N, apusul se petrece pe la 10 pm și răsaritul pe la 5 dimineața. Noaptea este mov închis.), pe chei, cu cartofi prajiți (2.5 euro porția mijlocie, este suficientă pentru o persoană înfometată), waffle pudrate cu zahăr (depinde, dar pot fi între 2 euro și 5 euro dacă sunt suplimentate cu căpșuni și frișcă, respectiv ciocolată și frișcă) și bere Leffe. Ca să nu ne ieșim din ritm, am luat și pentru acasă tablete de ciocolată de la Leonidas (100 g 2.5 euro).

Primul obiectiv din a doua parte a zilei petrecute la Ghent (adică următoare dimineață) a fost un shop Pull&Bear, destul de dificil de vizitat pentru că erau reduceri, iar noi nu eram în dispoziția de probat haine. Am învins totuși cu un hanorac gros, un pullover și selfesteem-ul vizibil îmbunătățit. Ca să ne recompensăm după această corvoadă suplimentară am mâncat câte o gauffre cu multă nutella și frișcă. Din acel moment nu ne-a mai fost frig, iar Belgia a devenit simpatică.

36556346_1248048001998574_1537136965235769344_n
Catedrala Sfântul Bavo, vedere din Turnul Belfort

 

37097591_1260006240802750_7606521981843800064_n
Afiș în Catedrala Sfântul Bavo

 

 

36479521_1248048188665222_542140549109383168_n

 

37022185_1260006504136057_1153836100712660992_n
Criptele din Catedrala Sfântul Bavo

 

36475437_1248048375331870_585733255983005696_n
Van Eyck cu familia, într-un părculeț liniștit din spatele catedralei unde a pictat altarul ”Adorația Mielului Mistic”

În catedrala Sfântul Bavo, un alt must-see al Ghent-ului, altarul este opera lui Van Eyck   ”Adorația Mielului Mistic”. Aici am constatat că turistul are de ales între două atitudini: fie vine cu lecția învățată de acasă, notează frumos pe hârtie ce are de văzut și bifează conștiincios, fie face o plimbare printre tablouri, artefacte, confesionale, alți turiști la fel de mirați, prin cripte, expoziții moderne, cu capul pe spate și cu arătătorul erect, exclamând tot timpul. Cine a fost Sfântul Bavo? Un aristocrat răsfățat care în ultimii ani ai vieții și-a împărțit averea săracilor și s-a călugărit. Ziua lui este 1 octombrie.

37146506_1262256117244429_6544540371005734912_n
Cu impresiile împachetate, am luat trenul către destinația următoare. Și da! În Ghent se circulă mai ales cu bicicleta.

37221711_1262293277240713_6808479640491917312_n