Se întâmplă să se ivească situații care ne iau pe nepregătite. Cel mai des se numesc ”cu mâța în sac”, ”cu chiloții în vine” etc., ceea ce înseamnă extrem de jenant.
De cele mai multe ori aceste stupizenii pot vârî individul în încurcături mai dihai decât o ață de papiotă încâlcită.
Persoana în cauză, adică mincinosul, uită ce-a mințit. Nenorocirea începe când minciuna inițială este repetată interlocutorului cu valoare de adevăr de această dată, cum ar fi: îi spui partenerului că o rochie a fost redusă de la 500 la 200, unei prietene că a costat 300, iar tu ai dat prețul întreg. După care lași bonul aiurea. În atari împrejurări este bine să repeți minciuna îndeajuns ca să devină adevăr pentru tine. Te-ai dat la perete indignat/ă (în sensul că tu, în viața ta, neverever)? Păi hai s-o luăm invers. Vrei să facă ăia infarct și să umbli prin spitale? În acest caz se numește scuză.
Sau cum spui colegei tale că arată ca naiba? Stilul direct este admis cu greutate (chiar în cazul minciunilor convenționale – dintre care cea mai cunoscută este ”ce mai faci/bine”). Sfatul meu insistent este să pironiți ochii în tavan și să nu căscați gura că se poate strecura.
Acest îndreptar nu se aplică în următoarele situații:
- în cazul unui împrumut la bancă. Indicația ar fi că din contră.
- când te oprește patrula că n-ai centura de siguranță. Indicația este: mijiți ochii.
- când decontați călătorii pe care nu le-ați făcut nici în vis. Indicația: verificați de o sută de ori data de pe bilete.
Tip: dacă ați uitat batista acasă băgați-vă într-un colț și stergeți-vă discret cu mâneca.
manuelaiordache 